Vorbe de duh

Cum să nu te ferești de animale pe munte

Reading Time: 9 minutes

Cum să nu te ferești de animale pe munte? Cred că fiecare din noi ne-am întrebat atunci când am început să mergem pe munte: „Oare cum o să reacționez dacă dau nas în nas cu ursul?”. Eu una am început să caut informații legat de cum ar trebui procedat în astfel de situații.

Mi se părea că mi-am întipărit bine în minte faptul că nu trebuie să mă panichez, nu trebuie să fug. Îmi repetasem în minte de multe ori: „Orice ar fi, nu fug.” Un alt lucru care mă ajuta să mă liniștesc era un exercițiu de imaginație. Îmi imaginam că văd pădurea de sus și mă văd pe mine cum fac drumeția prin pădure iar animalele pe măsură ce mă reperează se îndepărtează de mine.

Din fericire până acum nu am dat nas în nas cu ursul. Am avut ceva întâlniri cu câini de stână dar și acolo am avut noroc de câini oarecum calmi. O singură dată ne-au lătrat câinii aproape o oră încontinuu, cât am stat de vorbă cu ciobanul.

Realitatea bate imaginația

Și uite că viața te învață câte o lecție, fix când nu te aștepți. Eram la detecție pe munte, mai multe persoane. Din grupul de 4 persoane care detectam 3 erau bărbați 😆 . Mai erau ceva persoane în jur dar care stăteau de vorbă și așteptau la rând să se dea pe ATV.

La un moment dat trec niște văcuțe, noi ne-am văzut de treabă – ele la fel. Până când, pe neașteptate ne trezim cu un taur lângă noi. Eu una nu l-am observat decât foarte târziu când unul din băieți a strigat la celălalt să aibă grijă la taur. Tipul care era cel mai aproape de taur nici nu se poate mișca foarte repede. El era foarte calm și aștepta.

Inițial, unul din ei a încercat să-l zgornească. Eu când am văzut taurul așa aproape și mugind am zis mai în glumă, mai în serios către Dani: „Dar taurul ăsta de ce a venit aici? Ca să mă alerge pe mine?”

Despre teama de tauri

Urșii ca urșii că sunt animale mari și fioroase. Mi-e teamă de ei instinctiv. Dar la mine e totul până la tauri. Aveam la țară, la mamaia unei verișoare taur. Era legat într-o curte intermediară, iar noi ca să ajungem la gârlă după libelule sau ca să ne bălăcim trebuia să trecem pe lângă taur. Nu știu de ce, dar de pe atunci am prins o teamă mare de tauri. Toată copilăria am visat că în sat avea lumea tauri în cuști de oțel. Și cu tot oțelul din cuști, ei reușeau să scape și ne urmăreau. Noi trebuia să stăm ascunși în casă și era jale pe acolo.

Și uite-mă (aproape) adult, față în față cu un taur care mi se părea că se face din ce în ce mai mare și solid cu cât se apropia de noi. Eram un pic speriată când l-am văzut așa aproape dar m-am panicat de-a dreptul când l-am văzut agitat. Mugea, scormonea cu copita în pământ. Într-un final și-a băgat coarnele în pământ și a azvârlit pământul în sus. După asta a început să ne urmărească cu privirea și se apropia când de unul, când de altul.

Fugi!

Când s-a apropiat foarte tare de mine, eu fiind chiar în fața lui și l-am auzit pe Dani zicând „Gabi, du-te!” În toată panica, când am auzit asta mi-am luat picioarele în spinare și aproape dusă am fost până când am auzit pe toți din jur strigând „Nu fugi!”.

Era cam târziu, taurul deja se pornise spre mine alergând. Cumva, nu știu dacă din cauză că m-am oprit…m-a ocolit. Dani deja se pornise spre taur cu cazmaua și cu detectorul, la fel și restul bărbaților. Ne-a mai alergat un pic pe toți și până la urmă a traversat culmea și părea că și-a făcut damblaua cu noi.

Să mai zic că, de fapt, ne-a păcălit și la vreo 10 minute s-a întors după noi? Din fericire a2a oară a stat mai la distanță de noi și a plecat aproape imediat spre vacile lui- mândre că au fost apărate.

„Dar ai văzut ce coarne avea?”

Am fost toți destul de speriați, se putea termina urât. Mai ales că eram într-o zonă unde se urcă și se coboară foarte greu cu mașina și unde mai pui că nu aveam nici semnal la telefon.

După ce ne-am mai revenit, tot auzeam din când în când pe Dani zicând: „Dar ai văzut câta taurul era? Când s-a apropiat mi s-a părut enorm!” și alt băiat îi zicea „Dar tu ai văzut ce coarne avea? Eu n-am mai văzut coarne așa mari”. Mi se părea amuzant pentru că nu trecea juma’ de oră și auzeam fix același schimb de replici.

Eu mă gândeam că în toată panica nici nu am fost atentă la coarne. În schimb mi s-a părut foarte solid și puternic când s-a apropiat. Și mă întrebam de ce am fugit? Știam că nu trebuie să fug. Doar că în toată panica și când am auzit să mă duc…picioarele nici n-au așteptat comandă de la creier 😆 . E cam greu să nu vrei să fugi când vezi o tonă (la propriu) de mușchi alergând spre tine.

Ce am învățat despre animale pe munte în urma experienței?

La mine a fost prima experiență de genul și nu am mai fost de mult pe lângă tauri, mai ales așa mari. M-am uitat ulterior la niște sfaturi legat de tauri. E posibil ca taurul să fi fost în călduri și/sau să fi vrut doar să ne atenționeze că mai jos sunt vacile lui. Să nu ne apropiem de ele.

În oricare din situații aparent, greșeala a fost când a încercat să-l gonească. Zgomotele puternice și semnele doar întărâtă taurul, mai ales dacă e deja nervos. Într-adevăr, scormonitul și aruncatul pământului le-a făcut după ce a încercat unul din băieți să-l gonească.

Oricum, nu vom știi niciodată cum ar fi reacționat dacă nu era gonit, ci doar ignorat și ne retrăgeam încet. Cert este că am mai învățat o lecție și anume că instinctul de a fugi și panica sunt mai puternice decât orice îți spune rațiunea. Oricât de mult încerci să îți spui că nu, tu vei fi calm și vei proceda corect.

Scapi de o teamă, atunci când o înfrunți

Pe de o parte, mie mi-a prins bine experiența asta pentru că am realizat că de fapt nu sunt așa de bine pregătită pe cum mă credeam. Și mă gândeam cum ar fi fost dacă în loc de taur ar fi fost urs. Deși sincer, teama de taur e mai mare pentru mine. După toată aventura, am mai citit informații nu doar despre tauri ci și despre lupi sau câini.

Eu zic că experiența m-a mai întărit și data viitoare o să fiu la fel de panicată, dar prin prisma ultimei experiențe nu o să mai dau să fug. Acum, nu avem de unde să știm până la următoarea experiență pe care sper totuși să nu o trăiesc 😆 .

Deci cum te ferești de animale pe munte?

În majoritatea cazurilor, aproape indiferent de animal, sfaturile ar fi:

  • să-ți faci anunțată prezența. Ai șanse spre 100% ca un animal luat prin surprindere să reacționeze violent, fiind și el panicat. Dacă vezi totuși o stână, cel mai bine ar fi să nu faci zgomote și să ocolești pe cât posibil. În general, odată ce te reperează câinii de stână nu prea scapi de ei până nu se prind dacă ești pericol sau nu pentru stână
  • nu te uita direct în ochii animalului, mai ales dacă este nervos. O va interpreta ca pe o provocare
  • nu face zgomote foarte puternice când ești aproape, vor fi interpretate tot ca pe o provocare și-l va întărâta mai mult
  • încearcă, în schimb să vorbești pe un ton foarte calm și destul de încet
  • încearcă să te retragi încet, cât de încet poți, dar nu cu spatele ci cu fața spre animal. Păstrează tot timpul animalul în aria ta vizuală
  • dacă ai mâncare poți încerca să o scoți ușor din rucsac și să o arunci. Nu arunca nici spre animal, ca să nu-l sperii, dar nici în direcția în care vrei să te retragi
  • dacă nimic nu funcționează și animalul este chitit pe tine, eu cred că cel mai bine ar fi să încerci să te aperi. Când zic să te aperi, nu mă refer să ripostezi, ci să-ți acoperi cu mâinile și/sau rucsacul zonele vitale

Alte sfaturi

  • Unele sfaturi spun că atunci când vezi că nimic nu funcționează și ursul (sau alt animal) tot atacă să încerci să ripostezi. Să ridici bețele de trekking sau ce ai la îndemână ca să pari mai mare și mai amenințător. Eu una nu știu exact dacă aș face asta, mai ales dacă este mare ursul. Oricât de mare și amenințător ai vrea să pari, cred că ursul cam măsoară de la început rivalul și nu ai nicio șansă. Mi se pare că mai rău înrăutățești situația și-l întărâți
  • Cel mai important sfat: Niciunul din sfaturi, în afară de primul, nu este universal valabil și nu-ți garantează că te va salva. Cel mai bine ar fi să știi totuși ce poți face și în ultimă instanță când vezi că nimic nu funcționează să recurgi și la violență.
  • Ai grijă la spray-ul cu piper. Dacă nu știi să-l folosești cred că mai rău face. Eu nu aș recomanda să fie folosit decât în ultimă instanță când vezi că ursul vine spre tine. Cumva trebuie să fii atent și din ce direcție bate vântul pentru că dacă bate spre tine, s-ar putea să nu mai vezi nici tu încotro s-o apuci. Testează spray-ul și vezi ce sistem de deschidere are înainte de întâlnirea cu ursul!

Bonus cum te ferești de animale pe munte

În plus pentru taur: e mai bine să stai nemișcat, întrucât au vederea foarte slabă.

Pentru câini: Sfatul ăsta nu l-am găsit pe nicăieri, însă a funcționat mereu pentru mine. De fapt, am văzut la un moment dat într-un documentar legat de câini că aceștia preferă să le vorbești ca unor bebeluși/copii. Percep acest ton ca pe unul de răsfățare/iubire.

Eu de câte ori am dat peste câini de stână, le-am vorbit încă de când i-am văzut chiar dacă lătrau încontinuu. Le explicam că n-am venit după oițe sau ca să-i deranjez, ci doar pentru traseu și nu le fac nimic. Evident că ei nu înțeleg ce vorbesc, dar mare parte se potoleau și începeau să dea din coadă și să cerșească iubire sau mâncare.

E drept, nu este valabil pentru toți câinii de stână dar merită încercat. Am auzit de atâtea ori de incidente neplăcute cu muuulți câini agresivi. Din păcate, cred că incidentele cu câinii de stână sunt mai dese decât cele cu urși. Zic din păcate pentru că de obicei sunt mulți și când sunt agresivi e destul de greu să gestionezi situația, mai ales dacă ciobanul nu te ajută sau nu este în apropiere.

Pentru șerpi: În general, dacă știi că faci traseu într-o zonă populată de șerpi veninoși sfatul este să ai grijă pe unde calci.

Din experiența de până acum nu poți să fii atent tot timpul unde calci și este destul de greu să vezi viperele. Noi am dat peste un pui de viperă neagră fix în mijlocul potecii. Dani l-a observat destul de târziu și dacă nu ne-ar fi atenționat, cu siguranță nu l-am fi văzut deși era negru, nu pământiu.

În general încercăm să avem bețe la noi, fie de trekking fie improvizate din ce găsim pe drum. Bețele te ajută să transmiți vibrația mai devreme, astfel încât șarpele să aibă timp să se retragă.

De asemenea, noi suntem atenți să nu călcăm la baza un stânci sau oriunde ar putea să se odihnească viperele. Ajută uneori și dacă ai ghete mai înalte și pantaloni + ciorapi.

Nu te baza pe alții când mergi pe munte

Sună ciudat asta, dar o să explic imediat. Mi-a venit ideea după ce am citit la un moment un articol de pe blogul Alexandrei. Blogul este unul foarte fain, o adevărată enciclopedie de trasee montane cu descrieri detaliate. Printre articolele cu trasee, mai presară și ceva sfaturi.

Nu mai știu acum articolul exact, l-am citit acum multă vreme și abia acum l-am înțeles cu adevărat, după experiența cu taurul. Erau ceva sfaturi despre mersul pe munte, pentru începători. La un moment dat a scris despre ghizii montani. Dacă-mi aduc bine aminte, spunea că nu prea a apelat la excursii cu astfel de ghizi și că oricum nu merge pe trasee cu ghizi unde nu s-ar descurca și singură.

Inițial, oarecum pe mine m-a bulversat ideea asta. Până la urmă de ce mai mergi cu ghid, dacă te descurci oricum și singur? Apoi am realizat că și eu am procedat la fel, fără să-mi dau seama. Mai ales la început, aveam oarecare teamă să merg chiar și pe trasee ușoare pe care puteam să le fac liniștită din punct de vedere efort. Dar lipsa de experiență atât teoretică, cât și practică nu-mi dădea suficientă încredere în mine.

Cumva mă simțeam mai în siguranță să merg cu un ghid și cu un grup, decât singură. Dar într-adevăr, traseul îl puteam face liniștită și singură.

Tu ești cel care te poți ajuta cel mai mult

Acum, după ceva experiențe, inclusiv cea cu taurul și cu ceva căzături îmi dau seama că are mare dreptate. Trebuie să merg acolo pe traseele unde știu că le pot face singură. Oricât de binevoitori și experimentați sunt ghizii sau prietenii cu care mergi nu te pot ajuta mereu.

Spre exemplu în situația cu taurul, se putea termina rapid în ceva nasol. Pentru că toți băieții erau destul de departe de mine, taurul era cu mult în față. Dacă nu mă ocolea, ei ar fi ajuns oricum după ce mă lovea iar ulterior ar fi fost dificil să-l potolească. Mai rău, putea face și mai multe victime dacă se apropiau.

Au mai fost ceva situații când cineva a căzut de pe o stâncă nu mare (de pe traseu) și cu ceva pietriș. Din fericire s-a terminat doar cu ceva zgârieturi. Dar nimeni nu a apucat să reacționeze când a picat persoana respectivă. S-a auzit un târșâit pe piatră și când ne-am întors persoana era deja jos.

Da, în general prietenii cu care mergi pe munte sunt oameni faini și-ți vor sări oricând pot în ajutor. Dar sunt multe situații când nu o vor putea face și singura persoană pe care trebuie să te bazezi ești tu.

Este bine să pleci la drum cu gândul la asta. Doar pentru că un ghid are experiență și te poate învăța lucruri, nu înseamnă că ești 100% în siguranță doar pentru că ești în prezența acestuia. Sunt situații când nu ar putea să te ajute, sau ar fi prea departe de tine să o facă. Așa că e bine să ai încredere că poți face și fără ghid acel traseu și poți sări pe acea stâncă.

Ghidul te va ajuta în mare cu informații, din teorie sau din practică. Da, probabil vor fi situații în care dacă va fi lângă tine poate te va și prinde înainte să aluneci pe grohotiș. În alte situații te poate ajuta cu sfaturile lui sau cu încurajări. Dar baza ești tu.

În loc de final, despre animale pe munte

Nu pot să neg că o perioadă după experiența asta am rămas cu o oarecare teamă (una mai mare, dar nu prea vreau să recunosc 😆 ). Țin minte că la câteva zile distanță am fost în pădure și am fost destul de mult în alertă. Simțeam cum îmi crește pulsul și la orice zgomot mă uitam stânga, dreapta. Doar-doar n-o venit taurul după noi și acolo 😆 .

Pentru mine întotdeauna cea mai bună cale de a depăși o frică a fost să o înfrunt. Uite că am avut ocazia să văd cum am reacționat față de un animal mare, nervos. Sper că v-a plăcut lecția mea despre cum să nu te ferești de animalele pe munte 😆 .

Aruncă un ochi aici, dacă vrei ceva inspirație pentru următoarea drumeție!

Sharing is sexi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.