An sabatic

Dezastrul ecologic de la Geamăna

Reading Time: 4 minutes

Am tot văzut fotografii cu satul scufundat Geamăna. Mare parte din fotografii erau fie cu biserica, fie dintr-un colț unde se vedea mai roșiatic. Din poze nu știu de ce am rămas cu impresia că nu tot satul a fost scufundat, ci doar o mică parte.

Fiind cam la 30 de minute de Geamăna ne-am zis că nu strică să facem o vizită. Un cuplu cu care ne-am întâlnit pe traseul spre Poarta Zmeilor ne-au dat indicații cum să facem să ajungem mai întâi la biserică și apoi ne-au recomandat să înconjurăm tot lacul, pentru a vedea toate culorile acestuia.

Speranțe scufundate

Pentru că am terminat traseul mai devreme ne-am zis că nu strică să mergem la Geamăna în aceeași zi. Zis și făcut, când am ajuns am mers pe partea dreaptă a lacului pentru a ajunge la biserică. Am rămas uimiți pentru că din biserică nu se mai vedea decât acoperișul din tablă.

Din pozele pe care le văzusem eu pe internet, în anii trecuți se vedea și din turlă. Ne-am așezat un pic pe margine și eram amândoi fără vorbe și cumva dezamăgiți și triști.

Ni se pare strigător la cer ca cineva să vină să dărâme un munte pentru a-l exploata și să inunde un sat întreg fără a suferi repercusiuni. Mă gândesc cu groază că asta se poate întâmpla oriunde: Cum ar fi ca mâine să se trezească cineva și să se hotărască ca de acum încolo în orașul în care locuiești să se depoziteze resturile de la știu eu ce fabrică. Și încet-încet să fii îngropat de aceste gunoaie fără să poți face nimic, decât să pleci?

Pentru mine satul acesta scufundat reprezintă imaginea perfectă a ceea ce însemnăm pentru conducătorii noștri și pentru cei care au bani.

Cum e să trăiești în Geamăna?

După ce ne-am revenit un pic din starea pe care o aveam, ne-am mutat pe altă parte de lac unde practic am intrat pe terenul unor oameni. Chiar când ne-am așezat pe jos, oprește un om cu 2 copii și ne dăm seama că suntem pe terenul părinților lui.

El ne-a povestit că ei sunt atât de obișnuiți cu toată situația, încât nu mai sunt nici indignați, nici triști, ci doar resemnați. Aparent, nivelul apei a crescut încet-încet în primă fază, însă în ultimii ani s-a întâmplat ceva și a crescut nivelul apei foarte mult.

L-am întrebat oare de ce nu s-au mutat și părinții lui, cum trăiesc așa? Ne-a spus că satul a fost foarte mare, undeva la peste 1000 de case. Ei erau pe cel mai înalt deal și nu s-au așteptat niciodată să crească atât de mult apa. Când iazul devenise din ce în ce mai adânc, ei erau deja prea în vârstă să se mai mute.

De mâncat spunea că plantează și culeg doar din grădina care este un pic mai sus și mai departe de iaz. După care ne-a spus să mergem la un pod pentru a vedea cum cei care exploatează zonă devarsă var și în amestec cu resturile care vin se transforma într-un lichid albastru. Teoretic varul ar trebui să neutralizeze efectul resturilor produse de mină. Practic, e clar că nu se întâmplă asta.

Karma

Începuse să se întunece și ne-am zis să terminăm rapid turul de lac cu mașina ca să mergem spre casă. Știam din prognoză că urma undeva pe la ora 8 o ploaie.

Ploaia a început însă mai devreme și s-a dovedit a fi o furtună în adevăratul sens al cuvântului. Undeva pe la 6 jumate – 7 era încă lumină și apoi s-a întunecat brusc, și în decurs de vreo 10 minute s-a agravat furtuna.

Partea nasoală este că am ajuns fix atunci lângă dig și se vedea că sunt lucrări în zonă. Ei modificaseră drumul, nu mai semăna deloc cu ce era pe waze însă nici nu vedeam deloc bine încontro să o luăm. Dani era convins că trebuie să mergem pe dig, eu era convinsă că nu.

Totul bine și frumos, când să ajungem de finalul digului a început un viscol, de nu vedeam decât vreo 2-3 metri în față. Peste tot în jur tuna și fulgera și eu deja începusem să-mi fac testamentul. Ne dăm seama că digul nu duce nicăieri și trebuie să ne întoarcem. A durat ceva să ne dăm seama pe care din drumuri să apucăm pentru că totul era în semi-lucru, nu era semnalizat și nu puteam vedea nimic.

Îi ziceam lu’ Dani că nu știu cu ce-am greșit, dar ne-am plătit păcatele cu sperietura asta. Eu mai glumesc cu Dani când se lovește ușor sau se împiedică, îi zic „Karma” 😆 . Când am ajuns la cazare ne-am uitat pe filmarea de pe mașină, care sinceră să fiu nu pare deloc așa înfricoșătoare pe cât am simțit-o la fața locului. Se vede că avem emoții amândoi pentru că eu nu prea vorbeam, eram supărată că Dani nu mă crede că nu ar trebui să mergem pe dig. Dani făcea glume proaste: „Stai să-mi pun centură, dacă mă trăznește să am centura pusă.” 😆 .

Dezastrul de la Geamăna

Așa că da, dezastrul ecologic de la Geamăna chiar a fost un dezastru pentru noi. Ne-a lăsat fără cuvinte, triști dar ne-a dat și ceva emoții dacă mai ieșim întregi de acolo. Am uitat să menționez că tot drumul era din cel forestier, dacă mai întârziam vreo 30 de minute să zic, aveam șanse să prindem niște bălți și să rămânem pe acolo.

Eu zic că lacul ar trebui să fie un obiectiv turistic obligatoriu pentru cei care trec în zonă. Poate dacă vedem cu ochii noștri ce efecte și repercusiuni vin asupra naturii și implicit a noastră, poate o să avem mai multă grijă pe viitor și devenim mai conștienți de acțiunile noastre.

Știu că e trist articolul, dar tot sper să ai o zi fainăăăăă!

P.S. Dacă îți plac pățaniile noastre, găsești mai multe aici.

Sharing is sexi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.