An sabatic

Egipt pe cont propriu

Reading Time: 35 minutes

Inițial, m-am gândit să strâng câteva informații și sfaturi pentru o călătorie în Egipt pe cont propriu. Informații pe care să le împart pe un grup de călătorii. Când am terminat de scris mi-am dat seama că a ieșit un roman. Nu am reușit în niciun fel să scurtez romanul, așa că se cerea un articol.

Aventură în Egipt

Am călătorit doar noi doi timp de aproape o lună pe ruta următoare: aterizare în Hurghada după care Cairo, Alexandria, Siwa Oasis, Aswan+Abu Simbel, Luxor, Makadi Bay și avion înapoi în țară tot din Hurghada. Am fost cazați fie în guesthouse-uri, fie în moteluri ale localnicilor (excepție când am fost cazați într-o fortăreață). Am ales să călătorim cu transportul în comun în mare parte. Am folosit ocazional Uber sau taxi, în principal când am avut de mutat rucsacii mari de la gară spre cazare. În rest, ne-am plimbat foarte mult pe jos și un pic cu bicicleta. Am apelat o dată la o excursie organizată de gazda noastră. Și o dată am închiriat mașină cu șofer care să ne plimbe și să ne aștepte.

Ar fi mult prea multe de spus despre fiecare locație în parte într-un singur articol, însă m-am gândit că ar ajuta câteva informații generale și sfaturi. Scuze pentru roman, dar pentru o aventură de anvergura asta nici nu se poate ceva mai succint. A fost prima vizită în Egipt așa că unele informații pot părea evidente pentru cei care nu sunt la prima vizită în această țară imeeensă. Unele lucruri nu sunt valabile în cazul în care mergeți prin intermediul unei agenții de turism sau stați doar în resort.

Despre zboruri

Am ales să aterizăm în Hurghada pentru că biletele de avion au fost mai ieftine decât cele spre Cairo. În plus, în Hurghada până în aprilie 2021 ești scutit de la plata vizei. În Cairo în schimb, trebuie să mai achiți câte 25 de dolari de persoană pentru viză. Atenție când plecați din Hurghada, musai să veniți cu cel puțin 2 ore înainte de zbor. Controalele la securitate durează foarte mult, iar coada la check-in și mai mult.

De reținut că la securitate (la ambele filtre) femeile și bărbații trebuie să stea la cozi separate. Obligatoriu ești descălțat și pipăit (chiar dacă nu piui la poartă). Bagajele sunt verificate random, indiferent că apare sau nu ceva pe scanner.

Cu 2 zile înainte să avem noi zborul, cei de la Pegasus au avut o problemă cu aplicația și cu site-ul lor. Noi am bănuit că din cauza asta a mers greu check-in-ul. Din păcate înțeleg că este o problemă generală, nu avea legătură cu problemele tehnice ale rețelei lor.

Este sigur să călătorești pe cont propriu în Egipt?

Cred că este subiectul de care e îngrijorată cea mai multă lume când vine vorba de călătorit pe cont propriu în această țară. O să vă spun strict părerea noastră după ce ne-am documentat foarte mult și după o lună de călătorit prin țară. Menționez că nu am ajuns pe peninsula Sinai unde sunt mai multe restricții legate de călătorii.
Nu încurajez pe nimeni să plece pe cont propriu, decât după ce se documentează foarte bine pentru a fi conștient de riscuri. Doar pentru că nouă ni s-a părut sigur și nu am pățit nimic nu înseamnă că este sigur 100%. Deși până la urmă unde poți fi sigur 100% că ești în siguranță?

Per total nouă ne-a dat senzația de o țară sigură pentru călătorit pe cont propriu

La momentul actual pare o țară în care poți călători singur, dacă ești vigilent. Din punctul nostru de vedere există riscuri pentru proteste sau atacuri teroriste la fel de mari ca în alte țări/orașe mari (Londra, Istanbul, etc.). E destul de greu de preconizat când se poate înrăutăți situația întrucât atacurile sau protestele pot avea loc ad-hoc. De altfel, cum se întâmplă și în alte țări. Se recomandă ca în locurile foarte aglomerate dacă vezi ceva dubios sau agitație multă, oameni nervoși ar fi bine să te depărtezi, să mergi pe străzi lăturalnice. Pentru noi nu a fost cazul.

Cei care călătoresc prin agențiile de turism repetă tot timpul cât de periculoasă este țara. Ei consideră că doar în resort și în excursiile organizate cu agenții de turism ești în siguranță. Asta pentru că ai un nene cu armă care chipurile poate apăra un autocar întreg de turiști.

Mai în siguranță în excursii organizate?

Eu cred că nenea înarmat este mai mult o formalitate, iar pentru turiști o pastilă cu efect placebo. Dacă li se cășună unora ad-hoc pe turiști, mai degrabă se orientează spre un autocar plin de ei decât pe 2 rătăciți printre localnici. Plus că eu nu prea i-am văzut pe egipteni să fie genul individualist. Dacă vă atacă, vă atacă în grup, alături de alți prieteni. Mi-e greu să cred că un singur om înarmat le poate face față.

Egiptul este o țară unde cea mai mare parte din venituri vine din turism. Se insistă mult pe ideea de a apela la excursii organizate sau ghizi privați. Tocmai pentru a susține aceste venituri. Nu este un lucru rău asta, însă e bine să știți situația reală, nu cea prezentată de obicei turiștilor.

Din păcate țara are un trecut destul de tumultuos și nu se știe niciodată când se poate înrăutăți iar situația, de aceea e bine să încercați să vă documentați. Nu este cea mai ușoară misiune întrucât sunt greu de obținut informații oficiale și actualizate din partea guvernului lor.

Siguranța (pentru femei)

În Cairo și Alexandria am experimentat niște situații dubioase. Pe scurt, mulți localnici au senzația că dacă ești străină ești dispusă la orice, oricând, cu oricine. Prin urmare, indiferent de cum ești îmbrăcată, pentru simplul fapt că ești „străineză” vei fi strigată, aplaudată. Se vor holba insistent la tine. Chit că ai bărbatul de mână și le fluturi verigheta prin față.

Cert este că în majoritatea timpului majoritatea se holbează sau își vociferează admirația, nu prea trec la fapte. Am avut vreo 2 situații în autobuz mai dubioase. M-am așezat lângă un nene căruia i-a căzut dosul palmei lângă mine. L-am pus pe soțul meu să se uite urât la nenea, care și-a retras imediat degetele și și-a cerut și scuze. Degeaba din punctul meu de vedere, nu mai bine își ținea dosul palmei la el acasă de la început?!

În a2a situație, Dani dormea în autobuz și eu eram semi-adormită când am văzut niște degete pe lângă geam. Degete care încercau să se strecoare lângă mâna mea. Am fost așa de nervoasă și scârbită de situație că m-am ridicat instant de pe scaun si m-am uitat la el. M-am abținut să nu mă răstesc la el, deși suflam flăcări pe nări, pentru că mi-era teamă că în cazul unui scandal nu vom ieși deloc bine. Din fericire tipul s-a speriat atât de tare că s-a mutat din spatele nostru.

Mai bine preveniți

În ambele situații a fost cumva vina noastră în sensul în care în autobuz m-am așezat eu lângă bărbatul respectiv, deși în general am evitat chestia asta. Iar în a2a situație ne-am așezat în spatele autobuzului.

De obicei în autobuzele pe distanțe lungi locurile pentru turiști sunt mai în față, lângă șofer, tocmai pentru a evita situații de genul. În autobuzul respectiv cineva era așezat pe locurile noastre și noi nu am spus nimic. De obicei e bine să le arătați frumos biletele cu locurile voastre. Cei care se așează random sunt cei care cumpără bilet direct din autobuz și nu știu care locuri sunt ocupate sau nu. Nu se așează cu rea intenție pe locurile altora, prin urmare se vor muta fără nicio problemă.

Atenție la pozele „cu voi”

În Alexandria mulți vor vrea să facă poze „cu voi”. Un tip a fost atât de insistent încât până la urmă Dani a cedat și a zis ok ca să scăpăm de el. Lui Dani i s-a părut că el e încântat că vede turiști după atâta timp, eu îi spuneam că are ceva cu mine 😆 . Am avut surpriza ca el să se bage între noi doi și să facă selfie doar cu mine. A fost chestie de câteva secunde. Cel mai bine e să refuzați ferm, indiferent de cât insistă.


În afară de Cairo și Alexandria nu au fost alte locuri unde am fost agasată. Foarte, foarte rar s-a întâmplat și a fost vorba de replici de genul „Shakira”, „Queen”, etc. Ba chiar în Luxor și în Siwa am fost complimentată politicos, fără pic de lascivitate în priviri sau cuvinte.

Din ce am observat, în excursiile organizate ești oarecum mai ferită. Nu prea se ia lumea de cineva dintr-un grup mare. Însă asta nu este o garanție că nu vei fi agasată sau că cineva nu-și va exprima ofensarea față de ținuta ta.

Încercați să nu ofensați

Concluzia: Încercați să nu ofensați prin ținută. E bine totuși să le respectați obiceiurile și te vei simți și vă veți simți o idee mai în siguranță. Purtați pantaloni sau fuste peste genunchi și încercați să vă acoperiți decolteul sau mâinile cu o eșarfă (în cazul în care pielea nu este acoperită deja în zonele respective).
Fiți pregătite să îndurați privirile lascive sau replicile de agățat, nu aveți cum să scăpați de ele. Am observat că dacă îi saluți („Salaam” în arabă este salutul cel mai folosit) realizează și ei că sunt exagerați și schimbă privirea. Nu funcționează mereu, evident.

Later edit: Încă o chestie, la polul opus sunt bărbații care nu se adresează deloc femeilor. Am întâlnit doar de vreo 2 ori situația și doar în Cairo. El întreba ceva, eu răspundeam iar el se uita doar la Dani și tot cu el continua discuția. Eram practic invizibilă și m-am prins care e treaba. Nu am luat-o personal deși am fiert un pic la început. Dacă ar fi să aleg între genul ăsta de bărbați și cei care se uită lasciv, n-aș știi să spun care m-a deranjat mai tare.

Ce țin musai să mai menționez: Nu toți egiptenii sunt așa și nu ar trebui puși în aceeași oală toți. Gândiți-vă că doar Cairo are 30 de milioane de locuitori (30 de milioane!!!). Cei câțiva zeci de bărbați care au fost agasanți sunt un procent infim din populația lor.

Siguranța din punct de vedere al pandemiei

Nu prea există ca să fim sinceri. Nu se poartă mască decât în locurile foarte aglomerate din orașele mari. Și nici acolo nu vezi decât o parte din populație purtând mască.

Ni s-a spus din start că egiptenii „nu cred în Covid”. Chipurile polițiștii ar trebui să dea amenzi dacă te văd fără mască. Noi am pierdut numărul filtrelor de poliție pe lângă care am trecut și am salutat cu zâmbetul pe buze, fără mască pe față. Am primit înapoi aceleași zâmbete fără mască. Am purtat mască doar în locurile închise unde erau și alte persoane (mai multe) sau în locurile foarte aglomerate.

La hotelurile și guesthouse-urile unde am stat nu purta nimeni mască și nu prea existau măsuri speciale. Ce-i drept, câteva puneau la dispoziție măști pentru clienți și dezinfectant. La câtă aglomerație există acolo în unele locuri și la ce condiții de trai există, mă mir ,sincer, că lumea nu moare din cauza altor boli.

Ăsta e un alt subiect care doare: gunoiul și condițiile de trai. Din ce în ce mai mulți egipteni încep să fie revoltați și nemulțumiți de gunoi, poluare fonică și nu numai. Ca idee tot restul țării aproape că urăște Cairo. Și chiar dacă nu urăsc orașul, cu siguranță nu le este pe plac multora. Locuitorii din Cairo sunt recunoscuți prin țară ca fiind oameni răi, cu gândul doar la bani care trăiesc în mult gunoi și poluare. Din câte am înțeles, în Cairo se vorbește un fel de dialect prin urmare nu prea se înțeleg cu ceilalți egipteni 😆 .

Verificați mereu cele mai recente restricții

P.S. Legat de restricții și teste sau carantină nu are rost să menționez ceva pentru că oricum se schimbă des regulile. Trebuie să verificați mereu cea mai actualizată informație pe site-ul celor de la mae. Să fiți atenți și la restricțiile din țara în care aveți escală. E posibil la un moment dat să fie obligatoriu test PCR chiar și pentru cei care doar tranzitează. Spre exemplu pentru Turcia ești exceptat de la testul PCR doar dacă ai tranzit și plecarea este de pe același aeroport. Dacă părăsești aeroportul de pe care ai aterizat trebuie musai să prezinți un test negativ.

Mică mențiune despre sistemul medical

O mică paranteză: din ce am discutat cu alți turiști, nu prea te poți baza pe sistemul lor medical. Cel puțin nu peste tot. Ne povestea un grec că și-a scrântit degetul și a vrut să verifice la spital dacă este ok și nu este rupt. Când a ajuns la spital un doctor s-a uitat din avion la mână și i-a spus că sigur nu e rupt degetul, poate să plece. Fără consult pe bune, fără pipăit, radiografii- nada.

„Cheap, very cheap ma’ friend! Do you know how much?”

Dacă spune cineva că a fost în Egipt și nu a găsit taxi sau o cale să ajungă undeva sau să găsească ceva nu îl cred. Din păcate, ăsta e cel mai dureros subiect când vine vorba de Egipt. Oamenii cu oferte pentru orice. Chiar dacă vii în excursii organizate tot nu scapi de ei pentru că marea majoritate sunt concentrați în jurul obiectivelor turistice. Ce-i drept, nu sunt așa de insistenți cu grupurile mari.

În primul rând, dacă mergi pe jos prin Egipt se vede că ești turist de la 20 de kilometri. Fiind foarte puțini turiști care se aventurează pe cont propriu (mai ales de când cu pandemia) ești țintă sigură și ușoară. Nu am văzut în viața mea oameni mai enervanți și mai insistenți. După primul contact cu ei la piramidele de la Giza eram sigură că ne vom petrece restul vacanței într-un resort, departe de orice. Nu știu dacă există oameni mai insistenți, am auzit că doar marocanii le-ar face concurență.

Cum îi eviți, cum îi refuzi și încerci să nu-ți strici complet concediul?

E vorba de un proces de învățare și implică multă răbdare. Multe sfaturi venite de la localnici și de la gazdele noastre ne-au ghidat spre a ne atinge starea supremă de răbdare 😆 . În primul rând, pleci împăcat de acasă cu gândul că vei fi agasat mereu când ești pe lângă obiective turistice. Apoi când ajungi la fața locului rămâi mască pentru că deși ai fost avertizat, nu te gândeai că poate fi așa rău.

Din experiența noastră nu întrebi detalii sau nu te bagi în discuții decât dacă ești 110% sigur că vrei să cumperi ceea ce se oferă. Altfel, cel mai bine este să zici nu, succint și fără explicații de la început. Mai eficient este să o faci în arabă: „La, shukraan!”. Se pronunță „La șucraan” și înseamnă „Nu, mulțumesc!”. Cele mai importante cuvinte pe care trebuie să le știți în arabă!

Halas

Uneori e necesar să repeți de 2 ori asta. Alteori te vor întreba „What does this mean?”. E bine să le traduci în engleză, chiar dacă le-ai vorbit în limba natală 😆 . Dacă după ce ai zis de 2 ori „La, shukraan” tot insistă există un cuvânt aproape magic: „Halas”. Înseamnă gata, finish, stop. Evident, găsești oameni care nu se lasă impresionați de araba ta.

Poți încerca să le spui „Habibi, Ana muslim”. Înseamna „Iubire, sunt musulman”. Evident, mai ales dacă ești blondin, nu te vor crede musulman. Însă va fi clar pentru ei că fie ești de mult timp în țară și știi cum merge treaba. Fie ești expat care lucrează prin Cairo și mai rupi câteva cuvinte în arabă.

Multă răbdare


Nu există rețetă magică, trebuie doar să ai răbdare, multă. La Dani nu funcționa aproape nimic. Mai ales din cauză că le răspundea din prima în engleză și uneori stătea la taclale cu ei. În schimb, veneam eu la final și ziceam „La shukraan” și se opreau. Sunt situații când, indiferent de ce le spui ei trebuie să-și termine discursul cu tot ce pot oferi. Cert este că unii au o listă lungă de oferte.

La un moment dat unii ne-au oferit tot ce poți avea pe lumea asta și am refuzat tot.
Așa că la final ne-au rugat cu elicopter 😆 . În situația asta cel mai bine e să îi lași să prezinte tot ce pot oferi și să zici un simplu „nu” la final pentru toate. Au fost situații când au fost atât de enervanți că m-au amuzat – erau la limita ridicolului. Am încercat chiar să le vand și eu ce aveam pe mine (eșarfă, mască) și să fiu insistentă și au fugit imediat indignați.

Poliția pentru turiști, ca ultimă soluție

Am auzit de cazuri în care situația a degenerat și persoanele au fost mult mai insistente și poate un pic mai severe/autoritare. Am înțeles că în situații de genul funcționează foarte bine amenințarea cu Poliția pentru turiști (de obicei numărul de telefon este 126). Nici nu știu dacă există cineva care să răspundă la telefon, dar se pare că e suficient doar să menționați că intenționați să sunați și vă lasă în pace. Din fericire nu a fost cazul de așa ceva la noi.

La polul opus sunt localnicii care nu prea au treabă cu turismul. În timp am învățat să evităm arterele principale care duceau spre obiectivele turistice și să mergem pe străzi lăturalnice. Localnicii efectiv înghețau când ne vedeau. Erau cam bulversați: ce căutăm noi acolo, oare ne-am rătăcit? Ca atare ni s-a oferit des ajutorul. De la acești localnici am primit cel mai dezinteresat ajutor. Lumea ne saluta, copii își exersau engleza cu noi și ne zâmbeau.

De fiecare dată când am avut probleme a apărut din senin un localnic care să ne întrebe dacă ne poate ajuta. Credeți-mă în orice situație ați ajunge e mai bine să cereți ajutorul unor localnici. Nu vă puteți imagina cât s-au dat peste cap unii dintre ei să ne ajute. Nu am crezut că pot exista oameni așa de buni la suflet.

Atenție la oportuniști

În afară de persoanele cu oferte mai sunt și oportuniștii. Adică persoane care se dau drept angajați ai guvernului și vor să te ajute. Îi găsești des foarte aproape de obiectivele turistice (sau chiar în interiorul lor). Se dau drept angajați care vor fie să-ți verifice biletele, după care-ți oferă un mini-tur cu informații deloc interesante și așteaptă bacșiș. Fie îți spun că muzeul (sau ce vizitezi tu) încă nu s-a deschis, sau s-a deschis decât pentru grupuri mari. Dar dacă vrei, cât aștepți să se deschidă muzeul, poți vizita un magazin de suveniruri adevărat, atestat de guvern. Unde evident se cer niște prețuri mult mai mari.

Minciunile sunt care mai de care mai inventive. Cel mai bine este să vorbiți cu gazda voastră dinainte să știți la ce fel de țepe să vă așteptați, pentru a le putea evita. Cu cât ești mai aproape de un obiectiv turistic, cu atât nu ar trebui să accepți ajutorul sau sfatul cuiva, oricât de bine intenționat ar părea. Atenție, unii sunt mai serioși sau foarte amabili, aproape că era să fim și noi păcăliți de vreo 2 ori. Cu cât ești mai departe de străzile principale și de obiectivele turistice poți avea mai multă încredere.

Unii te așteaptă și se oferă să îți facă poze sau să te ducă ei într-un loc frumos de unde să vezi X chestie. La fel, o vor face pentru bacșiș. Am înțeles că ei au o vorbă: „te-am făcut fericit așa că mă faci și tu pe mine fericit”.

Egiptul e țara în care am întâlnit cei mai insistenți oameni dar am și primit cel mai mult ajutor din partea oamenilor total dezinteresat. Mă refer strict la acei localnici care-s departe de obiective turistice. La magazine în majoritatea locurilor ni s-au cerut prețurile corecte. În schimb în Aswan aproape la orice magazin au încercat să ne tragă în piept. Au încercat să ne ceară chiar și de 2-3 ori prețul. Se întâmplă asta pentru că foarte rar sunt afișate prețuri, noi evident nu am plătit.

Prețuri

E bine să aveți o oarecare idee despre costurile de acolo: Noi am plătit între 3,75 și 5 lire egiptene pe apă de 1,5 litri. Dacă nu înțeleg engleză la magazin cereți „ma’an” (se pronunță „maia”). Apropo, 3.83 lire egiptene înseamnă un leu. Noi făceam calcul rapid de 4 la 1.

Cornuri cu ciocolată tot 5, suc la 1 litru 10 lire. O înghețată ambalată între 6 și 15 lire în funcție de gramaj. Înghețata la cornet era 9 lire pentru o cupă și 15 pentru 2 cupe. Mâncarea gătită pentru localnici (streetfood) este foarte ieftină și delicioasă în ciuda condițiilor în care este gătită. Noi am plătit între 20 și 70 de lire pentru 2 persoane la o masă. La 20 de lire am avut parte de câte 3 sandvișuri Casablanca de fiecare (fără carne, doar diverse legume gătite cu salată). În rest, aveau pui/miel cu salată servite mereu cu orez sau cartofi, salată sau murături, sosuri. Uneori am primit și porție de ciorbă de linte sau tocănițe de legume absolut delicioase.

Pizza din piața de legume a localnicilor este 5 lire, prăjiturile te costă cam 10 lire 3 bucăți medii. O intrare la toaletă (mă refer la cele la care opresc autobuzele pe distanțe lungi sau în gări) costă 2 lire de persoană. O plimbare cu feribotul public costă o liră pentru localnici. 2,5 lire pentru turiștii egipteni și 5 lire pentru restul turiștilor.

Cafeaua turcească sau un espresso dublu a fost între 15 și 30 de lire în funcție de oraș și cât de fancy era cafeneaua. Totul este foarte ieftin dacă faci cumpărăturile în zonele unde sunt mai puțini turiști. O mască costă o liră (se pronunță „chemem” în arabă).

Prețul gazolinei spre ex. este de 6 lire și un pic, noi eram șocați de cât de ieftină este. Până a venit să ne dea un egiptean peste ceafă. Și să ne spună ca în anii anteriori gazolina era o liră și un pic.

Cash is king

Mai peste tot a trebuit să plătim cash, inclusiv la multe obiective turistice. Doar la Muzeul Egiptean, restaurant și la mare parte din cazări am reușit să plătim cu cardul. Am plecat de acasă cu 600 de dolari cash pe care i-am schimbat o parte în aeroport, după care treptat la casele de schimb valutar. Ulterior când am rămas fără cash am scos bani de la bancomate cu ajutorul Revolutului (am avut amândoi Revolut așa că nu am depășit limita aceea de maxim 800 de lei/lună de scos de la ATM). Apelați la case de schimb valutar care au review-uri bune pe google maps.

Bacșiș

Înainte să ajungem în țară toată lumea spunea că Egiptul e țara bacșișului și toți se așteaptă la asta. Da, se așteaptă la asta pentru că nemții, americanii și toți cei bogați i-au învățat așa (fraza asta a fost spusă de un egiptean, nu de noi).
Am lăsat foarte rar bacșiș în Egipt. Dacă l-am lăsat am considerat că am fost ajutați și se merită acel bacșiș. Au fost situații când am vrut noi să lăsăm bacșiș pentru că am fost ajutați foarte mult și ni s-a refuzat. Ca dovadă că obiceiul ăsta cu bacșișul este din cauza turiștilor și s-a perpetuat de-a lungul timpului.

Ca să vă dau pe spate, am primit rest în plus (intenționat) chiar și de la șoferul de Uber („I believe in the change!”). La un obiectiv turistic un nene a fost foarte amabil și ne-a dat bilete la preț de student. Un localnic ne-a plătit toaleta la o oprire cu autobuzul. Pentru că îi era teamă să nu fim taxați în plus doar pentru că suntem turiști.

Au fost și câteva (puține) cazuri când ne-au cerut insistent bacșiș dar nu am lăsat pentru că nu am considerat că merită. Spre exemplu la toaletele de la obiectivele turistice sau lockerele unde te obligau să lași camera foto. Apropo, un sfat pe care l-am primit: când lăsați camera foto în „locker” scoateți din el cardul SD. Dacă uitați de el e bine să verificați pe loc când primiți camera înapoi.

Despre trafic și transportul lor în comun

Dacă vreți să vă închiriați mașină trebuie să vă asigurați că acoperă orice daune pentru că e aproape imposibil să nu returnați mașina fără măcar o zgârietură nouă. Nu am închiriat mașină și cred că a fost una din cele mai bune decizii pe care le-am luat în Egipt. Nu este imposibil de condus, mai ales că Dani este un șofer experimentat. Dar cu siguranță ar fi fost și mai stresant în trafic. Sunt mulți care au închiriat mașini (chiar români destul de mulți) și s-au declarat mulțumiți de varianta asta.

Ne-am folosit foarte mult de transportul lor în comun. Între orașe ne-am deplasat cu Go bus, West and Mid Delta sau cu trenul. După aproape 4000 de km parcurși cu trenul și autobuzele lor pot să zic că a fost o experiență rezonabilă și la un preț decent spre ieftin.

Despre mersul cu trenul

Trenurile sunt dărăpănate și murdare pe alocuri chiar și la clasa I. Condițiile sunt aproape ca cele de la CFR clasa aIIa dar măcar te costă mult mai puțin, unde mai pui că sunt și mai rapide trenurile lor. Nu prea am avut întârzieri, maxim 10 – 20 de minute și au fost situații când am ajuns chiar la timp. Însă nu te poți baza mereu pe asta, ar fi bine să pui mereu o marjă de timp în plus și să nu-ți faci planuri importante bazându-te că poate ajungi la timp.

La tren teoretic există restricție pentru turiști pentru segmentul Cairo – Aswan. În general turiștilor nu li se vând decât bilete pentru trenul de noapte la cușetă, special pentru turiști, care costă 90 sau 100 de dolari. Noi am reușit să cumpărăm bilete de tren normale de la casa de bilete (dar nu casa de bilete de dinainte de intrare în gară). Trebuie trecut de controlul de securitate și să menționați că trebuie să ajungeți pe peronul 11 ca să cumpărați bilete spre Aswan. Teoretic, nici la casa de bilete de pe acest peron nu ar trebui să fie vândute bilete turiștilor, dar noi cumva am reușit.

Există site pentru mersul trenurilor dar nu am putut să cumpărăm bilete online. Am putut doar verifica ce trenuri circulă într-o anumită zi și cât costă. Nu funcționau nici automatele de bilete deci singura cale este să cumperi biletele din gară de la casa de bilete, plătind evident doar cash. Ne-au ajutat foarte mult localnicii care au tradus pentru noi în arabă (deoarece mulți de la casa de bilete nu știau engleză). Biletele le-am cumpărat în general cu o zi înainte, dar a funcționat și varianta cu jumătate de oră înainte de plecare.

Un site cu multe informații utile a fost acesta. Articolul este scris de mult timp, dar mare parte din informații sunt încă valabile.

Polițiștii din gară, un ajutor de nădejdie

Polițiștii de la gară se autosesizează și vin mereu să te ajute sau să te îndrume (nu e nevoie să le lăsați bacșiș). Când ieșiți din gară, să nu vă speriați dar va fi mereu un polițist care vă întreabă de unde sunteți și la ce hotel sunteți cazați. În tren în afara de persoana care verifică biletele există mereu și un om înarmat. Asta pentru că sunt mulți care fie nu plătesc bilet deloc, fie vin de la clasa aIIa. Și aparent singura cale de a-i convinge este un nene înarmat.

Încă o facilitate în plus față de CFR-ul nostru: aerul condiționat. Doar că ei bagă aer calumea….într-atât încât ar fi bine să pleci îmbrăcat bine când mergi cu trenul. Asigură-te că ai ceva și pe cap pentru că le place tare mult aerul condiționat. Ne-am simțit în siguranță în tren. Pe cursa Cairo – Aswan care durează 13-14 ore am și ațipit amândoi pe alocuri și am avut bagajele întregi până la final.

Cu autobuzul pe distanțe lungi

La autobuzele pe distanțe lungi e după noroc. Dacă nimerești unul mai nou ai șanse să fie mai curat. Prețurile sunt decente pentru distanța parcursă. Din păcate aici am suferit mult din cauza aerului condiționat, deși am fost îmbrăcați bine. Au o boală cu muzica sau cu filmele date foarte tare în autobuz. Așa am aflat că filmele recente turnate în Egipt sunt din cele mai proaste. Efectiv te prăpădești de râs de cât de prost sunt realizate, le depășesc cu mult pe cele de la Bollywood, mai ales la capitolul efecte speciale și logică.

Pentru autobuz am cumpărat mereu cu cel puțin o zi înainte biletul, fie chiar mai din timp dacă puteai cumpăra online biletul. Majoritatea companiilor au fost ok, destul de bine organizate, se pleacă aproape la timp. Nu am avut întârzieri mari, ba chiar autobuzul de noapte din Siwa spre Cairo a ajuns cu o oră mai devreme decât era programat.

În funcție de zonele în care mergeți există mai multe filtre de poliție. La unele doar trece un nenea militar care se uită la voi. La altele vi se cere pașaportul sau chiar sunt verificate sumar bagajele de la „cală”.

Musai să învățați numerele arabe de la 0 la 10 pentru că vă vor fi de mare ajutor când vine vorba de numărul peronului, vagonului, prețuri, număr locului, număr de înmatriculare la mașină, etc. Nu peste tot sunt trecute cifrele în ambele variante.

Pieton în Egipt, aventura vieții tale

Dacă traficul între orașe este aproape inexistent și drumurile bunicele, traficul în orașe e de la mediu spre infernal. Cairo fiind probabil top 1 în lume cel mai haotic. Avertisment pentru cei care închiriază mașină: există multe delimitatoare de viteză. Dar din cele la care dacă nu încetinești, rămâi cocoțat cu mașina în vârful dâmbului. Problema e că multe dintre ele nu se văd bine, nici pe timp de zi. E bine să circuli preventiv cu viteză mai mică peste tot, nu știi când te trezești în San Francisco.

Să traversezi strada în Cairo e un lucru de viață și de moarte la propriu. Tips: Exersați mult jocul acela cu broasca pe care trebuie să o treceți strada în siguranță.

Nici în situația asta nu există o rețetă sau sfaturi universal valabile care să vă ajute. Secretul este să mergeți încet și să traversați benzile pe rând, altfel nu aveți nicio șansă. Nu vă păcăliți singuri că veți găsi treceri de pietoni sau alte nebunii de genul. Traversatul străzii este o artă și dacă reușești s-o stăpânești până pleci te vei simți foarte împlinit 😆 . Dacă nu ai traversat măcar o dată pe jos în mijlocul a zeci de mașini un sens giratoriu nici nu cred că se pune că ai fost în Egipt.

Despre trafic

Apropo, sunt aproape sigură că cel puțin 70% din șoferi conduc fără permis. Fără permis adică nu cred că au trecut vreodată pe la o școală de șoferi. E șocant mai ales când vezi copii de la 8 ani în sus care conduc motociclete și chiar mașini. Nu există reguli de circulație, ci doar claxon. Nici vorbă să existe ITP la mașină sau mașină nezgâriată. Cu toate astea claxonul e sfânt, e singura piesă de la mașină care trebuie să funcționeze. Restul sunt opționale, un capriciu. Liniile care delimitează benzile au fost desenate din greșeală așa, pentru că pe un drum de 3 benzi sunt de fapt si câte 5 rânduri de mașini.

Nu mai vorbesc de folosit căști când conduci motocicletă. Am văzut atât de multe persoane pe o motocicletă (5 cred că a fost maximul totuși)… Când șoferul transportă toată familia pe motocicletă ar fi pură nebunie să aibă toți căști.

Cum arată un accident ușor în Egipt? După ce te atinge ușor mașina din spate, ambii șoferi opresc mașinile în mijlocul nebuniei blocând vreo 3 rânduri de mașini. Șoferii se salută politicos și se iau în brațe în timp ce inspectează împreună paguba. Dacă bara e încă atașată la mașină se îmbrățișează din nou și-și urează o zi bună. Pățanie în timpul unei curse cu Uber, în drum spre hotelul din Giza anul 2021 era noastră. De fapt, ca să fiu mai exactă, anul 1442 după calendarul islamic.

Taxi/Uber

Noi am avut probleme mari cu Uber iar suportul lor din Egipt încă nu ne-au răspuns și nici nu cred că o vor face vreodată. Ideea este următoare: dacă îți iei SIM de la aeroport (de la vodafone cel puțin) datele mobile funcționează imediat. Numărul însă nu activează decât la câteva ore. Nu poți rămâne în aeroport (ești dat afară dacă staționezi prea mult) și nici nu poți intra înapoi dacă ai probleme cu cartela. Ideea este că din cauză că nu se activează imediat numărul nu am reușit să-mi fac cont de Uber. Evident situația este de așa natură ca să te forțeze să iei taxi în loc de Uber.

Dacă aveți deja cont de Uber vă recomand să lăsați SIM-ul de România activ și să încercați cu datele mobile să dați comanda de pe contul existent. Pentru că nu am mai putut folosi aplicația – am avut și alte probleme ulterior, în Hurghada am apelat la ABC Taxi ca să ajungem la aeroport noaptea. Firmă pe care o recomand călduros. Am luat legătura cu ei pe whatsapp și facebook. Foarte prompți, oferă servicii și prețuri asemănătoare cu cele de la Uber.

Pentru taxi nu trebuie să vă îngrijorați, vă vor gasi ele oriunde ați fi. Dacă apelați la ei fiți atenți să stabiliți bine prețul înainte de a pleca cu tot cu bacșiș. Musai să bateți palma ca să considerați afacerea încheiată. Nu e chiar Covid safe dar e buget safe.

Am apelat doar în prima seară la taxi după ce nu ne-a mers nici Uber, nici Careem. Am negociat prețul undeva foarte aproape de estimarea dată de Uber și i-am dat fix suma negociată, nimic în plus. Nu am mai apelat ulterior la taxi-uri pentru că am înțeles că se întâmplă des să ceară bani mai mulți pentru că „au ocolit”, sau „a fost trafic”. Sau să ceară extra-bacșiș. Așa că am preferat să evităm situații de genul.

Google maps&translate

Ca să ne orientăm am folosit google maps în mare parte, dar trebuie să știți că trebuie folosit doar orientativ. Multe magazine care apar pe hartă nu (mai) există în realitate și invers….sunt foarte multe magazinașe care nu apar pe hartă. Pentru restaurante uneori trebuie să vă orientați câteva clădiri mai jos sau mai sus pe strada respectivă. Stațiile de autobuz pe distanțe lungi se mai schimbă așa că e bine să validați cu gazda sau cu localnicii.

Când alegeți o rută pe google maps, fiți un pic atenți pe hartă. Nu știu din ce motiv google nu vede unele străzi sau nu alege ruta cea mai scurtă pentru pietoni. Asta deși e vizibil pe hartă că sunt rute mai scurte.

Atenție la aplicația de google translate ce poate fi folosită și offline. Nu prea te poți baza pe ea. Noi am folosit-o de câteva ori de curiozitate și a fost super amuzant. Traducerile nu au nicio treabă cu ce scrie de fapt.

Meniu în arabă 😆

Despre negociat

Nu prea am avut la ce negocia. Intrările la obiective sunt fixe, prețurile pentru transport în comun la fel. Dacă mâncam la restaurant erau prețurile notate în meniu, altfel la tarabele de mâncare de pe drum întrebam mereu dinainte prețul și fie îl acceptam, fie căutam taraba unde ne dădeau prețuri ok. Când plătești 13 lei pentru o pulpă de pui cu salată, orez și sos pentru 2 persoane nu ai ce să mai negociezi.


În schimb am apelat în Luxor la un șofer care să ne ducă în Valea Regilor și la alte câteva obiective turistice și să ne aștepte. Aici am negociat cât am putut prețul. Probabil se putea un pic și mai ieftin însă eu am fost mulțumită.
Cert este că dacă vreți să luați excursii, suveniruri trebuie să negociați. Cel mai rezonabil este să începeți negocierea de la jumătate din prețul pe care vi-l spun ei inițial.

Cazări

Am stat la guesthouse-uri și hoteluri care cred că sunt mai mult făcute pentru turiștii egipteni. Majoritatea clădirilor sunt foarte vechi, camerele au zgârieturi pe ușă, pereți, mobilă, etc. Multe dintre băi au fost făcute de meseriași care cred că nu au văzut în viața lor cum se pune gresie sau faianță (chit mânjit peste tot, faianță pusă strâmb). Am nimerit vreo 2 băi unde meseriașii au aruncat chit sau ciment în vasul de WC care evident s-a întărit și așa a și rămas. Evident nu e deloc estetic, dar nici nu ne-a deranjat prea tare.

Din cauza zgârieturilor, a clădirilor vechi, a chitului întins aiurea peste tot si etc. uneori camerele nu par prea curate.
Recomandarea ar fi să alegeți cazări care au cel puțin 100 de review-uri
(să fiți atenți mai ales la review-urile scrise de străini, nu de egipteni). Majoritatea cazărilor de acest gen au doar duș în baie, fără cadă/cădiță pentru duș.

Să știți că majoritatea hotelurilor cer certificat de căsătorie, dar doar pentru turiștii egipteni. Nouă nu ne-a cerut nimeni vreo dovadă că suntem căsătoriți.

Citiți review-urile

Nota ar fi recomandat să fie de la 9 în sus ca să fiți siguri că e ok și curat. Nu vă bazați pe wifi-ul din hoteluri. Am nimerit într’adevar vreo 3 hoteluri cu net la standarde aproape românești, dar asta e mai degrabă excepția de la regulă. Cel mai bine e să vă cumpărați cartelă SIM.

Așa cum ziceam și mai sus ne-am cumpărat cartelă de la Vodafone din aeroport după multe recomandări pe tripadvisor. Însă eu am fost foarte nemulțumită deoarece sunt singurii care nu aveau oferta scrisă și afișată. Tipul ne-a făcut schimbul dolari – lire egiptene la o rată exagerată. Când i-am cerut bonul nu a vrut să ni-l ofere. După multe insistențe ne-a cerut prețul ok și am primit chitanța prin SMS ulterior.

Faza este că în oferta pe care am luat-o noi teoretic aveam 20 de giga de net însă după 12 giga am rămas cu ochii-n soare. Teoretic, pentru uz normal 10 giga ar trebui sa fie suficienți, dacă nu ultrasuficienți pentru o lună. Ulterior am auzit păreri foarte bune despre Etisalat, puteți încerca de la ei, au un birou și la aeroport.

Mic dejun inclus


În afară de cazarea din Alexandria și de cea din Makadi Bay am avut mic dejun inclus peste tot. Micul dejun clasic: omletă sau ouă fierte, falafel, legume proaspete, brânză sau iaurt, pită, un fel de fasole bătută dar fără sos, dulceață și/sau fructe proaspete plus cafea/ceai. Mai peste tot micul dejun era atât de sățios că uneori mai mâncam abia seara. Când a trebuit să plecăm devreme pentru a ajunge undeva, am rugat gazdele să ne facă micul dejun la pachet și nu a fost o problemă.

Apelați la gazde pentru sfaturi și ajutor

E bine să discutați cu gazda și să spuneți planurile voastre deoarece vă pot ajuta enorm de mult cu sfaturi și nu numai.
Peste tot am avut gazde foarte primitoare. Prețurile variază foarte mult în functie de oraș/zonă. Cea mai ieftină cazare a fost în Cairo undeva la 40 de lei pe noapte, cea mai scumpă cazare a fost în Siwa Oasis pentru că ne-am încăpățânat să ne cazăm în fortăreață. Acolo ne-a costat aprox. 240 de lei pe noapte. Ca idee există cazări și mai scumpe, dar asta nu e o garanție că sunt condiții mai bune. Musai să fiți atenți la review-uri indiferent de stele. Calculați mereu cu o stea sau chiar cu o stea și jumătate în minus față de cele afișate ca să puteți compara cu cele la standarde europene.

Mancare, băuturi și desert

Mâncarea locală este foarte bună. Am încercat de câteva ori să mâncăm la restaurante mai fancy/mai pentru turiști și am fost cam dezamăgiți. Prețurile cu mult mai mari (undeva între 200 și 400 de lire pentru o masă de 2 persoane).
Mâncarea nu pot spune ca m-a dat pe spate. M-au surprins în schimb burgerii de la ei, super buni.

Streetfood-ul ne-a încantat cel mai tare, absolut delicioase mâncărurile mai ales că aveau niște prețuri incredibil de mici (între 20 și 70 de lire pentru amândoi). Sfatul ar fi să încercați streetfood-urile care sunt pe străzile mai lăturalnice. Cele de la strada principală s-ar putea sa mai aibă nisip de pe drum direct în tocăniță. Sincer, toate tarabele de streetfood arată de nu ai vrea să mănânci la ele. Dar cumva într-un spațiu minuscul oamenii reușesc cumva să gătească în condiții de oarecare igienă. Apa și săpunul nu lipsesc din locurile astea, mai ales pentru clienți. Fiți atenți la mâinile celor care gătesc. Dacă sunt curate ar trebui să mâncați liniștiți.

La capitolul desert vă recomand să încercați cu încredere din deserturile lor tradiționale care sunt foarte bune (și parcă nu sunt așa dulci ca ale turcilor). În schimb dacă vreți să încercați deserturi mai europene s-ar putea să fiți dezamăgiți. Cel puțin noi nu am nimerit nimic ok (în afară de brownie). În „topul” listei a fost un canoli de la un restaurant care chipurile era fancy. Practic Dani a primit o treime de clătită umplută cu frișcă pe post de canoli :)). Italienii cred că ar fi pornit război dacă ar fi fost părtași la așa ceva.

De evitat dulciurile europene, fresh-urile din restaurante și cafeaua din gueshouse-uri

O altă chestie care m-a frapat: fresh-urile lor din restaurante. Nu prea sunt naturale. Practic ai o combinație de ceva fructe blenduite cu gheață, sirop/aromă și mult zahăr. Recomand însă să încercați fresh de la chioșcurile mici unde sunt atârnate multe fructe. Musai de încercat fresh din trestie de zahăr cu portocală (undeva la 10-15 lire) sau smoothie de mango cu busuioc (20-25 de lire)! Mai au ei o băutură din lapte vegetal și curmale destul de bunicică. Aproape că are gust de cafea cu ceva lapte. De încercat și ceaiul lor negru în care se pune mentă. Ceai nu am cumpărat niciodată pentru că eram serviți mereu cu el la check-in-uri.

Recomand cafeaua turcească sau espresso din cafenele, mai ales din cauză că la majoritatea guesthouse-urilor ești servit cu cafea solubilă sau 3în1. Dacă beți cafeaua fără zahăr musai să menționați dinainte. Altfel vă treziți cu o cafea exagerat de dulce.

Legat de apă am băut mereu doar apă îmbuteliată. Când ne-am spălat pe dinți ne-am clătit totuși cu apă de la robinet. La apă să aveți grijă să fie sigilată sticla sau să facă click când o deschideți. A fost o perioadă când vânzătorii reumpleau sticlele cu apă de la robinet, prin urmare acum există o campanie de conștientizare „If it clicks it’s safe to drink”.

Obiective turistice

Prețurile, programul și regulile se schimbă de la an la an, dacă nu de la sezon la sezon. Singura listă actualizată și aproape completă cu prețuri pentru 2021 am găsit-o aici. Pentru că ne-am alocat aproape o lună de zile și am stat mai multe zile în fiecare locație am avut timp să vizităm foarte multe obiective turistice. Intrările la obiectivele turistice reprezintă o parte considerabilă din costurile pe care le-am avut în Egipt.


Este mai bine să nu aduceți camera foto la voi. Nu prea aveți voie aproape pe nicăieri să o folosiți în interior, iar dacă e permisă trebuie să plătiți o taxă destul de mare. În unele cazuri taxa de fotografiere era și de 2-3 ori mai mare decât intrarea la obiectivul turistic. Cu telefonul mobil (și fără bliț) este permis aproape peste tot și nu trebuie să plătiți nimic extra.


Aveți grijă să aveți cash la voi pentru că foarte rar veți găsi bancomat în apropiere. Am putut plăti cu cardul doar la Muzeul Egiptean. Spre ex. în Abu Simbel am găsit chiar 2 bancomate aproape de intrarea în templu, însă în Luxor nu am văzut niciun ATM în apropiere de Valea Regilor sau alte obiective turistice de pe malul de Vest.


Încă o chestie: Uneori cei de la securitate vă vor întreba foarte serioși: „Where is your guide?” ca și cum ar trebui musai să ai unul. În afară de Abu Simbel unde ești obligat să plătești taxa de ghid deși nu ți se oferă unul 😆 nu este obligatoriu să ai ghid. Așa că în cazul în care nu vă doriți unul puteți răspunde foarte frumos că nu aveți/nu vreți unul.

Buget

Nu știu exact cât ajută informația asta pentru că fiecare își creează diferit concediul. Ăsta este unul din avantajele unei excursii pe cont propriu. Dar ca să vă faceți o idee, am cheltuit 8220 de lei pentru 24 de zile, 2 persoane. Am pus mai jos împărțirea pe categorii. La categoria „Others” sunt grupate cheltuielile pentru cafea, cumpărături supermarket și activități (de fapt e vorba de echipamentul de snorkeling). La categoria „General” sunt incluse cheltuielile pentru testele PCR, cartela SIM, bacșișurile și intrările la toaletele din gară sau la cele din pauzele de autobuz.

La categoria restaurante dacă aș scădea cele 4-5 mese luate la restaurante fancy, mi-ar fi și rușine să vă spun cât am cheltuit în rest pe mâncare. Nu ne-am chinuit și nu ne-am abținut de la a vedea sau a ne cumpăra ce ne place sau ce vrem. Nu ne-am lăfăit în lux, dar ne-am permis câteva extravaganțe.

2 lucruri nu le-am mai făcut deși le aveam în plan: Nu am mers în satul nubian din Aswan. Știu că este unul foarte turistic și că cel adevărat este cel de pe insula Elephantine însă e un cartier foarte colorat și frumos. Nu am vrut să mai mergem pentru că Aswan a fost cel mai nasol loc din Egipt pentru noi și efectiv nu am vrut să mai negociem prețuri sau să mai mergem altundeva unde să vedem egipteni cu oferte. Nubienii care locuiau pe insula Elephantine erau foarte ok, însă cei care locuiesc în oraș sunt la extrema cealaltă.

Nu am mai încercat să mergem cu submarinul din Hurghada, ar fi fost prima noastră experiență de genul. Am renunțat pentru că am schimbat planurile și am ales să stăm în Makadi Bay în loc de Hurghada. Ultimele zile ni le-am petrecut făcând snorkeling direct de pe pontonul de la resort unde chiar am avut cu ce ne desfăta privirile.

În sfârșit, concluzie

După acest roman cred că te întrebi dacă merită să pleci pe cont propriu. Sunt multe informații, țepe și lucruri de ținut minte și de luat în considerare. Pare copleșitor, însă la fața locului dacă luați lucrurile pas cu pas o să vedeți că nu mai pare chiar misiune imposibilă. Cred că e bine să plecați cu lecțiile făcute și să știți cam la ce să vă așteptați. Altfel cred că șocul e destul de mare, mai ales dacă sunteți la prima vizită.

Dacă vreți să vedeți cât mai mult din Egipt într-un buget rezonabil și să vedeți mai mult din viața lor adevărată (oricât de săraci ar fi și oricâtă mizerie ar fi), o excursie pe cont propriu e o idee foarte bună. Trebuie să vedeți și fața tristă a acestei țări pentru a înțelege măcar o frântură din ce se întâmplă în lumea lor. Țineți cont de faptul că Egiptul e o țară imensă când planificați vizita.
Relația cu Egiptul pentru mine a fost de love AND hate. E o experiență de nedescris (și de neratat din punctul meu de vedere) care te trece de la starea de enervare, la una de scârbă, după care la una de admirație, apreciere, recunoștință, fericire.

Sincer m-a testat foarte mult în privința răbdării, în special din cauza acelor oameni insistenți. Am încercat să o văd ca pe o încercare, ca să nu ne stricăm concediul. Clar genul ăsta de experiență nu este pentru oricine.

Resort all-inclusive (haha, țeapă- mai e un capitol după concluzie)

Dacă vreți un concediu cu cât mai puțin stres mai bine ați merge pe varianta cu resort și să apelați la agenții de turism sau ghizi particulari. Fiecare variantă de a călători are avantajele și dezavantajele ei.
Ce aș mai menționa (din ce am văzut în resortul în care am stat) este că nu se merită varianta de resort dacă nu vă luați all-inclusive. E destul de tricky să găsiți mâncare la preț rezonabil. Chiar dacă aveți excursii de o zi puteți cere mâncare la pachet.

Când vă alegeți hotelul încercați să vă uitați la facilitățile care vă interesează. Chiar dacă sunt multe cu note mari, poate nu au ce vă doriți voi. Noi am stat într-un apartament privat în Makadi Bay din cadrul unui resort. Practic aveam un apartament al cărui proprietar plătește o taxă, astfel încât clienții lui să aibă acces la piscină, plajă, șezlong și umbrelă + ponton pentru snorkeling.

În acel resort am apreciat mult pontonul pentru că aveau un loc grozav pentru snorkeling. În schimb oferta pentru mâncare era cam sărăcăcioasă, iar review-urile pentru restaurante erau cam mici. Pe de altă parte la resortul vecin nu aveau ponton, dar la capitolul mâncare aveau foarte multe restaurante și multe cu notă mare. Din păcate, din ce am înțeles nu prea este permis să mănânci la alt resort.

Noi ne-am infiltrat cumva pentru că nu eram totuși clienții direcți ai resortului și nu aveam brățara minune. Ne-au căsăpit angajații resortului cu brățările lor „Unde vă e brățara?” Ce brățară frate, că noi suntem ai nimănui în resort 😆 . Când am plecat din resort aproape simțeam că evadăm dintr-o închisoare de înaltă securitate.

Verificați vremea și îmbrăcați-vă adecvat

P.S. Poate că e la mintea cocoșului, dar nu uitați să verificați vremea pentru zona și perioada în care vreți să mergeți. Nu vreți nici să vă coaceți încet dar sigur la 50 de grade și să leșinăzați deshidratați pe acolo. Dar nici să rămâneți tot concediul în camera resortului pentru că bate vântul prea tare și apa este rece.

Și încă o chestie la fel de evidentă dar poate uneori ne scapă: Egiptul este o țară construită în deșert. Adică ziua e cald, noaptea-i frig mai mereu. Nu uitați să luați și haine mai groase, mai ales în autobuzele pe distanțe lungi sau în tren.

De asemenea, e bine să aveți pălărie și haine care să vă acopere cât mai mult pielea în zilele călduroase. Oricâtă cremă de protecție solară folosiți, nu face față uneori. Eu nu mi-am luat pălăria într-o zi și pentru că nu am avut umbră peste față mi-am ars buzele. Cine-și dă cu cremă de protecție pe buze? E prima oară când m-am întrebat dacă or exista balsamuri de buze cu protecție UV.

Și dacă nu vă vine să credeți, chiar am terminat romanul.

Aruncă un ochi aici pentru mai multe aventuri.

O seară fainăăăă!

Sharing is sexi!

4 comentarii

  • Roxana

    Buna,

    Foarte foarte util articolul, m-ar interesa sa stiu daca ati fost in excursie in desert ( white and black desert) si daca da, cum ari negociat excursia, de la ce companie.
    Noi plecam maine in Egipt (pe cont propriu) si inca nu avem excursia aceea cumparata, am inteles ca ar fi mai ieftin sa iei excursii o data ajuns in Egipt decat dinainte.

    Multumesc,
    Roxana

    • Gab

      Bună,
      Nu am fost în excursie la White and Black Desert. Mi-ar fi plăcut enorm să ajungem și aici. Însă după ce m-am documentat bine
      am ales să lăsăm pentru altădată. Din câte știu, guvernul egiptean are încă avertismente pentru vizita în zona asta.
      În 2015 armata a omorât un grup de turiști și ghidul lor pentru că se aflau un pic în afara rutei oficiale permise.
      Asta este ce au declarat oficial, armata a spus că au crezut că sunt rebeli dat fiind în afara zonei acceptate.
      Sunt sigură că veți găsi în Egipt oferte pentru o excursie aici, însă nu mi-am mai bătut capul să caut o agenție care să respecte ruta oficială permisă.
      Fiind încă controversată zona am zis că poate o vizităm când se mai lămuresc lucrurile.
      Da, găsiți multe excursii în Egipt. Atât la agenții locale, cât și dacă vă rugați gazdele să vă recomande un ghid privat sau o agenție.
      Sunt mai ieftine doar dacă știți să negociați, altfel cred că ajungeți să plătiți cam aceeași sumă pe care ați fi plătit-o pe net dinainte.
      Având în vedere că nu am mai vrut să luăm o excursie aici nu știu exact la cât să vă așteptați să dați pentru o excursie.
      Dacă alegeți varianta în care să înnoptați la cort să nu uitați de haine groase!
      Concediu plăcut și scuze de răspunsul dat cam târziu!

  • Angela Tudose

    Intr-adevar lung articolul, dar foarte complex. Si mi-a mers la suflet citindu-ti impresiile despre locul meu de suflet. Egiptul este a doua mea casa, ma intorc acolo de fiecare data cu si mai mare drag. Si de abia astept sa revin. Ultima data am stat acolo aproape 3 luni, cutreierandu-l in lung si-n lat.
    Nu e o destinatie pentru oricine. Si-mi amintesc amuzandu-ma cand la a 5-a sau a 6-a tura de Egipt mi-am zis ca nu mai vreau. Gata, imi ajunsese. Exact ce spui si tu, experientele cu oamenii (cei agasanti) ma facuse sa nu mai vreau. Si ce crezi? In urmatorul an, m-am dus de 3 ori. Si dupa, am crescut perioada petrecuta acolo, de la 7 zile, la doua saptamani, la o luna si chiar trei.
    Acum sunt convinsa ca ma voi muta la un moment dat acolo. Pentru o vreme, un an, doi….
    Asemenea stilului vostru de a strabate Egiptul, am tot umblat si eu. E greu, obositor, traficul si agitatia din marile orase, ma termina, dar cand plec de acolo mor de dor.
    Acum doar ma rog sa nu se schimbe nimic in mai rau si sa pot reveni. Ma duc in Sharm de data asta, dupa vreo 6 ani de pauza.
    Astept cu interes maxim si restul povestilor.

    • Gab

      Mulțumim, abia aștept să împărtășesc și restul experiențelor.
      Egiptul e ceva inedit: oricât de tare l-ai urî nu te poți abține să nu-l și iubești.
      O zi faină 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.