An sabatic

Flavours of Romania

Reading Time: 4 minutes

Suntem în Țara Hațegului, parcă încercăm să mai prelungim un pic atmosfera de „concediu”, de dinainte să ajungem acasă la Dani. Vorba lui, parcă ajunși la Târgu Jiu, nu mai e concediu, e o pauză de la concediu 😆 .

Este a2a zi de când am ajuns aici și e o zi mohorâtă și ploioasă. Numai bună de stat în foișorul din curtea pe care o avem la dispoziție. Și perfectă pentru niște felii de zacuscă de vinete cu mere și miere (primită de la gazdă) în compania unui documentar fain de pe Netflix, „Flavours of Romania”. Asta după ce ne-am delectat cu niște paste carbonara homemade.

Flavours of Romania

Documentarul e fain tare pentru că tipul care face turul României este unul direct, dintr-o bucată. Așa tare mi-a plăcut când ne-a mai dat (nouă românilor) peste nas cu câte ceva.

Într-unul din episoade ajunge alături de un bucătar care prezintă un preparat vedetă din bucătăria lui. Și bucătarul prezintă ingredientele pe rând, și tot rând pe rând prezentatorul scoate în evidență ceva: „Sare de Himalaya, când voi aveți mină de sare aproape… Ulei de măsline, când voi aveți ulei de floarea soarelui.”

După care, undeva în apropiere de Babele și Sfinxul ajunge la o tarabă de suveniruri. Ia pe rând suvenirurile afișate și zice: „Veveriță? Ce să caute la altitudinea asta? Cum îți aduce aminte de babe sau de Sfinx? Urs negru? Nu aveți așa ceva în România…și urșii de la voi nici nu mănâncă somon.”

Mi-am dat seama că fenomenul de globalizare pe lângă multiplele avantaje pe care le aduce, are și o groază de dezavantaje. Îmi aduc aminte de un documentar francez pe care l-am văzut, „Solutions locales pour un désordre global”. Din ce țin eu minte (nu doar din acest documentar) se insista mult pe încurajarea consumului de produse locale.

Folosire resurse locale

Există atât de multe beneficii când apelăm la resursele pe care le avem la dispoziție local; nici nu are rost să le înșir, ba chiar insist să vedeți documentarul. Și cumva văzând documentul acesta de pe Netflix mi-a readus în minte lucrul acesta. Începem să renunțăm la ce avem local, la preț bun (nu mereu, ce-i drept) și calitate bună în favoarea lucrurilor din import, care ajung greu, prețul nu mereu accesibil, calitatea e îndoielnică, mai ales pentru produsele perisabile.

În capcana asta am căzut și mai cad și eu destul de des. Am avut o perioadă când am comandat miere de Manuka din Noua Zeelandă. Când noi avem miere bună, la țară. Când avem produse apicole foarte bune pentru sănătate, de care nici nu știam până de curând. Spre exemplu, la părinții Alinei am încercat păstură, făcută de ei. Lista de beneficii este lungăăăă.

Am încercat o perioadă produse mai naturale, dar cumva produse și acestea prin afară (cel puțin ingredientele de bază din care erau compuse produsele). Când noi în țară avem atâtea mici afaceri cu produse naturale, locale. Chiar îmi povestea M. (cofetarul) că a luat o cremă de la o tipă care spunea că adună personal plantele și cele necesare pentru ceea ce produce (mare parte din ele). Ori mi se pare de încurajat acest lucru. Firma de care vorbesc este Hodaia.

Prețurile nu par cele mai mici (având în vedere gramajul produselor), însă trebuie să știți că spre deosebire de cremele și produsele din comerț aveți nevoie de o cantitate muuuult mai mică din produs. Și încă o mică atenționare: la produsele naturale se vede efectul după cel puțin o perioadă de timp, în funcție de multe variabile. Spre deosebire de cele din comerț care tind să dea senzația de efect rapid, dar care de multe ori este doar de moment.

Nu ajungeți la extreme

Nu încurajez să folosiți doar produse din România, fără să mai cumpărați un avocado în viața voastră. No way… Însă cred că ar fi bine să începem să cumpărăm legume și fructe mai mult din piețele agroalimentare, decât din supermarket. Și să încurajăm mai mult afacerile mici, mai ales cele care folosesc produse locale.

Ideea e de bază e să apreciem mai mult ce producem în țară. Să încurajăm un consum mai sustenabil. Un măr importat din altă țară contribuie mai mult la poluare- mă refer aici la impactul datorat mai ales de transport. Nu mai are aceleași proprietăți după x- multe zile câte au trecut de la cules până au ajuns în supermarket în România și apoi la raft, după care la tine în sacoșă. Nu mereu are cel mai bun la gust și nici nu ai siguranța că nu a fost stropit.

Încurajează un consum mai sustenabil

Dacă iei un măr de la piață ai șanse mai mari să fie mai bun la gust. Nu ai nicio siguranță că nu a fost stropit, însă dacă știi cum arată merele de țară vei știi cum să le alegi și la piață. Așa ajuți și un român cu munca lui, nu ajuți un lanț mare de magazine străin. Așa că: ai chef uneori de ceva exotic? Go ahead…Nu cred că găsești ananas de România. Însă dacă ai de ales între un produs din România și unul importat din altă țară…de ce să nu îl alegi pe cel din România?

Da, știu, sunt situații când există produse importate mai bune calitativ și mai ieftine decât cele din România, care uneori sunt și mai scumpe și nu au nici aceeași calitate. Atunci da, mi se pare un argument bun pentru care să nu cumperi produsul respectiv și să nu încurajezi o afacere de acest gen. Hai să încurajăm un consum mai sustenabil, pentru noi, consumatorii. Nu pentru lanțurile de magazine și firmele mari.

Dacă tocmai ce-ai aterizat pe blog și nu știi exact care e povestea noastră, aruncă un ochi aici.

Dacă nu v-am convins să vedeți seria, vă las trailer-ul mai jos:

Sharing is sexi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.