An sabatic

Jurnal de sabatic, 1

Reading Time: 3 minutes

Aproape săptămâna 1

Mi-am propus inițial să scriu jurnal de sabatic pe fiecare săptămână dar s-au întâmplat atât de multe din primele zile. Citesc o carte primită cadou, scrisă de Simina Cernat – Samsara. Mi-a rămas în minte de câte ori a menționat faptul că a stat într-un loc o săptămână sau o lună și i se pare că a trăit ani.

E a5a zi de când am ajuns la Șinca și simt fix aceeași chestie: parcă am trăit luni de zile de când am ajuns. Chiar vorbeam cu gazda noastră sâmbătă (noi am ajuns cu o zi în urmă, vineri). Dani zice la un moment dat: „zilele trecute când am venit…Oh wait, nu am venit decât de ieri” 😆 .

Suntem workawayeri pentru niște gazde care ne-au primit de parcă ne cunoaștem de un secol sau facem parte din familie. Mai avem alte 2 colege, din Germania și Canada.

Câte poți învăța într-un timp scurt

Cel mai mult mi-a plăcut schimbul de experiență cu cele 2 fete. Una dintre ele este mai tăcută și are 19-20 de ani. Dar chiar și așa am reușit să aflăm că și-a luat an sabatic înainte de a merge la facultate. Mi se pare foarte curajos din partea ei: a plecat singură în călătorii și a ajuns prin Siberia, Japonia. Povestea ei are și o parte mai tristă, așa că am apreciat cu atât mai mult curajul ei.

Cealaltă colegă are undeva la 60 de ani cred și și-a vândut ferma pe care o deținea. De aproximativ 2 ani de când a vândut tot a început să călătorească prin lume. De la ea am învățat câte ceva despre plante, dar am reușit să o învăț și eu câte ceva.

Sunt uimită ce viață plină are, a încercat toate lucrurile posibile: bungee, parașută, scuba, plimbat cu elicopter. Din cauza unor probleme nu are percepția adâncimii. Așa că am fost absolut uimită că a mers cu noi pe traseu montan și a reușit să coboare, deși panta era destul de abruptă cu multe „trepte” din stâncă și rădăcini de copaci.

Atunci când a început să ne povestească despre viața ei mă simțeam atât de prost. M-am plâns de atâtea ori de atâtea lucruri și în comparație cu ea nu cred că am avut niciodată vreo greutate mare pe umeri.

M-au pus mult pe gânduri poveștile celor 2 fete și modul lor de a vedea viața: cu optimism. Mi-au dat curaj atât pentru sabatic, dar m-au făcut să realizez că am atâtea motive de bucurie.

Pe traseu ne-am întâlnit cu un nene din Germania care în ultimii 10-15 ani a muncit 2 ani, după care a călătorit 2 și tot așa. Acum fiind la pensie a scurtat perioada în care stă acasă și călătorește mai mult. Cred că avea 60+ și avea rucsacul și cortul în spinare și se mișca mai bine ca noi.

Am avut câte ceva de învățat de la gazdă, mai ales rețete cu legume super bune (pe care le-a mâncat și Dani).

Care e prima impresie despre experiența workaway?

Pe de o parte, este mai bine decât mă așteptam. Oamenii chiar ne-au primit călduros și ne fac mâncare delicioasă. Ne-au recomandat locuri de vizitat, ne-au arătat un film fain franțuzesc. Deci cel puțin la partea cu socializarea și apropierea de alți oameni pentru a vedea cum trăiesc și cum au migrat de la oraș la țară este peste așteptări.

Programul nu este la virgulă și în principiu discutăm cu o zi înainte ce ar fi de făcut. Per total este ok pentru că am avut zile când am muncit mai puțin, în altele mai mult și s-au echilibrat lucrurile. Am avut și cele 2 zile libere complet, așa cum este menționat pe platforma workaway.

Un lucru care ne-a surprins, deși ar fi trebuit să ne așteptăm au fost copiii. Cred că noi am cam uitat cum e cu copii prin zonă și uneori este obositor să îi avem în preajmă. Am descoperit totuși că avem amândoi răbdare de fier să le explicăm diverse lucruri. Și am mai descoperit că am prefera ca de acum încolo să mergem la gazde care nu au copii 😆 .

Cred că și Dani e încântat de experiența asta (per total), mai ales din faptul că vine cu propuneri. Cred că e felul lui de a se implica când îi place ceva.

Înainte să-mi dau o părere finală despre workaway aș vrea să terminăm perioada de stat aici și să încercăm cel puțin o dată și în afara țării.

Prima săptămână de sabatic

Singurul regret pe care-l am vis-a-vis de anul sabatic e că nu l-am luat mai devreme, poate. Probabil nu tot anul va fi plin de miere și lucruri faine. Dar am învățat multe din prima săptămână. Și am realizat niște lucruri legate atât de mine, cât și legat de Dani. Cred că prima săptămâna am învățat mai ales lucruri legate de limitele pe care le avem. Limite pe care le vrem, dar și limite pe care vrem să le depășim.

Sunt fericită pentru că sunt sănătoasă și am familia și persoane dragi de care să mă bucur. Știu că sună stupid, dar în perioada asta mi s-a părut că parcă am trăit cel puțin încă 3 vieți doar socializând și aflând de viața altora.

Dacă vrei să vezi ce am vizitat în prima săptămână, aruncă un ochi .

Ne mai auzim!

Sharing is sexi!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.