An sabatic

Jurnal de sabatic, 3 (partea aIIa)

Reading Time: 5 minutes

Era 7 jumătate dimineața și vreo 8 grade afară, miros de lemne arse și o ceață groasă. În drum spre punctul de plecare pe traseu mă gândesc că dacă nu întâlnim urs nici în Harghita, nu cred că îl mai vedem noi niciodată 😆 .O aud pe Wendy care se roagă să dispară ceața până ajungem noi în Băile Tușnad, ca să putem vedea ursul. Ceața s-a încăpățânat să stea până am parcat noi, după care a dispărut încet-încet. Ne echipăm un pic emoționați cu gândul la urs și la nici 15 minute de mers pe traseu dăm de ceva tare dubios.

Părea să fie un adăpost de lemn folosit pe post de punct de observare al urșilor. Când am ajuns în fața adăpostului am găsit jumătate din mandibula unui cal. Partea dubioasă era că nu știam dacă sunt bucăți de cadavre rămase prin zonă ca să atragă urșii. Am răsuflat oarecum ușurați când am văzut că nu mai era decât cealaltă jumătate din mandibula de cal. Când revenim pe traseu dăm peste o maaaaare surpriză, lăsată în urmă de vreun urs. Și apoi de încă una mai mică și câțiva metri mai sus una enormă. Ne-am luat inima în dinți, am început să vorbim tare și Dani mai fluiera din când în când. Eram o țâră panicați și ne gândeam oare cum a putut să le treacă unora prin cap să facă punct de observare lângă un traseu de hiking?!

Rezervația Tinovul Mohoș

Am tot fluierat și vorbit tare până la rezervația naturală Tinovul Mohoș. Când am ajuns la rezervație, de emoție am citit doar 2 din 3 panouri și am intrat în rezervație. Când am ieșit, vedem un nene care aștepta și când ne uităm spre el vedem în spatele lui panoul pe care noi nu-l citisem. Scria mare și răzleț că accesul se face doar cu ghid, la anumite ore. Ne cerem scuze și omul foarte de treabă ne întreabă dacă nu vrem să ne facă rapid un mini-tur până nu începe următorul tur oficial de prezentare.

Ne-a plăcut prezentarea, întrucât omul și-a strecurat glumițe și ne-a răspuns la multe întrebări. Ajungem într-o zonă unde erau afini și alături alte plante al căror fruct semăna cu afina. Dani a încercat un fruct înainte să ne întâlnim cu nenea ghid, deși eu tot comentam pe fundal că nu ar trebui.

Nebunele

Când ajungem din nou în același punct, de data asta cu ghidul care își începe prezentarea: „Aceste fructe seamănă cu afinele dar li se spune nebunele pentru că dacă le mănânci începi să ai halucinații, după care o diaree de zile mari, la propriu.”

Haha, l-am văzut pe Dani cum s-a albit la față și cum aștepta să-și termine ghidul prezentarea ca să poată întreba câte fructe sunt necesare pentru efectul povestit. Domnul ne-a spus că e nevoie cam de un pumn și dacă vreau să țin bărbatul acasă câteva zile, le pot strecura printre afine 😆 .

Tot în rezervație mai există și un tip de rozmarin care este „comestibil doar o dată”. Aparent este destul de otrăvitor și odinioară era folosit destul de des pentru a ucide întrucât e nevoie de o doză mică și nu iese la autopsie. La final domnul ne-a recomandat un alt traseu pe care să ne întoarcem tot în Băile Tușnad. Înainte să ne pornim înapoi la mașină am făcut o mică pauză de prânz la Lacul Sfânta Ana.

Cum am văzut lacul, instinctul de copchil mic m-a făcut să mă descalț și să mă bag cu pișioarili în apă. Ne-au întâmpinat un banc destul de mare de pești care așteptau să ne mai cadă pâine din sandvișuri. După ce ne-am relaxat un pic ne-am întors pe traseul recomandat de ghid.

Întâlnire cu ursul

Impresia mea a fost că n-a mai făcut nimeni traseul de mult timp întrucât pe alocuri nici nu se mai vedea poteca, erau crescuți puieți și era multă verdeață. Când mai aveam 15 minute până la intrarea în oraș văd ceva mișcându-se în stânga noastră. Nu mi-a venit a crede cât de aproape era de noi și m-a mirat că nu ne-a auzit. Pentru 2 secunde nu am vrut să spun nimic pentru că nu știam exact ce va urma.

După care am zis cu un calm de care nu mă credeam în stare: „Uite ursul!” Dani a început să fluiere. Ursul oricum se pornise deja spre niște bolovani mari când m-a auzit pe mine, dar a luat-o la fugă de-a binelea când l-a auzit pe Dani. Cred că pentru 1-2 secunde am avut ceva emoții, nu știam cum va reacționa când ne va vedea. Dar în restul timpului am fost prea încântată să văd ursul așa aproape.

Când zic aproape, mă refer că mie mi s-a părut undeva la 30 de metri de noi. Posibil ca el să fi fost mult mai departe, dar din cauza emoțiilor să-l fi văzut prea aproape de sufletul nostru 😆 . Mie nu mi s-a părut a fi un urs prea mare, însă Dani: „Nuuuu, nu era mare; doar cât un frigider.” Dani era mirat cât de calmă și încântată am putut fi (raportat la ce reacție am avut când ne-am întâlnit cu taurul în vârf de munte). Ne-am întors la mașină obosiți, dar fericiți – a fost o zi bună.

Concluzia zilei

Concluzia zilei: Nu puneți gura pe toate prostiile (asta’i mai mult pentru Dani 😆 ). Faceți zgomot pe trasee, ursul vă evită dacă vă aude (în cele mai multe din situații).

Dacă te interesează mai multe povestiri și detalii despre trasee pe munte, clicka-clicka aici.

Sharing is sexi!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.